Cronică de Relief. Day #1

Secvențe & Ateliere @RELIEF#2
16 mai 2017
Cronică de Relief. Day #2
20 mai 2017

Cronică de Relief. Day #1

Amprente Braşov – „Avioane de hârtie” de Elise Wilk

6 adolescenţi pun în scenă emoţiile, frustrările, greutăţile, durerile, aşteptarea neîncetată şi neobosită şi speranțele împăturite în avioane de hârtie ce se izbesc de pereţi şi garduri din spatele fiecărui puşti care îşi caută modelul în viaţă sau pe sine, în lipsa unei fiinţe dragi. Atunci ies la suprafaţă părţile urâte, folosite ca mecanism de apărare, bazat pe insecurităţi şi frică. Alegeri greşite, destrămări de familie, cumpăratul şi vândutul de sărutări, bullying, minciuni, toate pentru a compensa absenţa unui stâlp de susţinere în viaţa lor, toate ca un strigat de ajutor. Pe care nu-l aude nimeni, sau…Dar nu voi spune nimic despre sfârşit.

 

Guga Junior, Târgu-Mureş – „Love is…”

„Te iubesc de mă cac pe mine. Eu m-am căcat deja!”

Având un text original, scris de membrii trupei, „Love is…” nu are cum să nu te atingă acolo unde te gâdilă mai tare. Dar şi ciupeşte, înţeapă, judecă şi mai aruncă nişte speranţă în urmă. „A fost funny, baby”, cum zice şi Robi, care by the waaay face rap( „mersi, Cezar”), a fost un roller coaster de emoţii.  E relatable, e călduţ, e LGBT friendly, e de ţinut în braţe şi de luat acasă. E de înregistrat accentul şi de făcut inside-joke-uri cu one-line-erele lor. E de dat din cap şi de spus, „da, been there done that” şi „asta se întâmplă şi altora? în mureş??!”. E cu nostalgie de gaudeamus igitur şi cu parfum de liceu (dacă nu aţi cântat după spectacol aţi fost degeaba). E simplu şi e sincer, pentru că au fost ei, cu poveştile lor, cu numele lor, şi nu s-au jucat, s-au povestit.