Cronică de Relief. Day #2

Cronică de Relief. Day #1
20 mai 2017
Cronică de Relief. Day #3
21 mai 2017

Cronică de Relief. Day #2

AS, Bucureşti –Otrava iubirii

„Prietenia e o minciună, iar iubirea otravă”

Patru fete şi o promisiune, un legământ de un gard, prins într-un lacăt pe un pod. O prietenie înşelătoare şi veşnicul şi crudul adevăr al propriului interes, frica de penibil, adoraţia pentru faimă, atenţia băieţilor, stimă de sine şi gelozia. Spectacolul asta aduce cele mai întunecate părţi ale adolescenţei, ale vieţii de liceu, ale prieteniilor. Adolescenții sunt răi, iar fetele crude. Dragostea, în spectacolul ăsta, sentiment străin fetelor, influenţează destine, viitorul, relaţia dintre ele; destramă familii şi va alimenta fiecare decizie pe care o fac.

 

Drama Club, Botoşani- Împăratul muştelor

Spre ruşinea mea, nu am apucat să îl văd până acum (poate pentru că e mereu full la ei, evident) dar dumnezeule mare…am rămas paf! Nu am reuşit să scot o vorbă timp de 30 de minute după ce s-a terminat, iar cei din jurul meu îmi aduceau îngrijoraţi pahare cu apă. Când am început să-mi revin am cerşit câteva îmbrăţişări. Trebuia să fiu ţinută în braţe după ultima scenă. Trebuia să mă strângă cineva tare de tot şi să îmi spună că totul a fost ficţiune, o exagerare, un univers paralel, să îmi spună că totul va fi bine, că Piggy e în regulă şi că focul nu s-a stins…

Energia oamenilor ăştia este nemaipomenită. Au o conexiune puternică şi funcţionează împreună ca o maşinărie bine unsă. Au un vibe foarte mişto şi ştiu să se bucure (e foarte important să ştii să te bucuri pe scenă şi cum să o faci fără mândrie şi superioritate, ci sincer şi adevărat). Orgasme multiple pentru muzică (+beţele alea care îmi făceau inima să tresară), coregrafie, regie. Scena cu  porcul mi-a plăcut în mod special pentru că şi acum mi se face pielea de găină când îmi amintesc. Masca de porc- odioasă, 10+. Băiatul porc a reuşit cumva să fie extrem de expresiv chiar şi sub masca aia. Spre final am început să simt cum totul se mişcă mult mai repede, iar bătăile de beţe le accelerau pe cele ale inimii. Finalul m-a luat puţin pe nepregătite. A fost un pumn în stomac şi am rămas fără aer. M-am ridicat palidă din scaun şi nici nu mai ştiu dacă am aplaudat în ritm cu celialți pentru că eram împietrită, aveam mâinile reci şi mă înţepau nişte lacrimi în colţul ochilor. După ce ieşi din sala te pălesc metaforele şi întrebările filosofice despre societate, fiinţă umană şi disperare.

Nu contează ce fel de  spectacole îţi plac de obicei, sigur o să îţi placă şi asta.